luni, 31 octombrie 2011


...incep sa ma satur de stiri. nu ma "sifonez" de indata ce vad o pata de sange sau un pumn in fata, dar frenezia cu care sunt prezentate astfel de stiri ma enerveaza din ce in ce mai tare. cred ca avem nevoie de un razboi undeva aproape, un cutremur pe la etajul 6 sau o explozie la o centrala atomica la etajul 3(acolo sta baba aia cu scaunelul sub vizor) astfel incat, scuturati bine, sa vedem si stirile importante pentru noi toti. astazi, cel putin formal, s-a nascut omul cu numarul 7 000 000 000. NIMIC SENZATIONAL: ne vom manca intre noi

duminică, 30 octombrie 2011


...pentru cine n-a aflat...a venit toamna...


Emotie de Toamna
de Nichita Stanescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.

Si-atunci m-apropii de pietre si tac
iau cuvintele si le-nec in mare
suier luna si-o rasar si-o prefac
intr-o dragoste mare.

sâmbătă, 29 octombrie 2011


...pentru cine vrea sa planga...

George Cosbuc - Nebuna

Voi o vedeti fugand prin sat,
Cu zdrentele siroi,
Desculta-n ger, cu ochii supti,
De cine radeti voi?
Si dupa dansa, curiosi,
De ce fugiti in roi?
Ce fel de rau v-a facut ea,
De-i faceti rau? Scuipand
In urma ei, o huiduiti
Cand iese-n drum, si cand
Va vine-n prag flamanda, voi
O bateti injurand.
Ii stiti povestea ei? De-o stiti,
Ce mult va cred misei.
Dar nu! Atunci ati fi milosi
Cu dansa, dragii mei.
Veniti dar, vreau azi sa va spun
Povestea vietii ei.
Pe deal, in revarsat de zori,
Un bucium repetat
Da sunet, si latrau zavozi;
Barbat langa barbat
Iesea din vai, suia pe culmi
Cu groful la vanat.
Sarmani iobagi! Un sat intreg
Cu sala-n codri dus,
Pe placul unui domn nebun!
Si sus si tot mai sus
Treceau, portand in ochi grabiti
Un cerb pe goana pus.
Si sir de sir gonaci stateau
In umbra de copaci,
Si contele pe-un tanar cal
Da frau ca dus de draci,
Dar iata! Calul sub picior
A prins p-un biet gonaci!
Arama potcovita,-n piept
Un larg mormant facu,
Au stat iobagii marmor toti,
Dar Arpad groful nu:
Zburand pe cal, privea napoi
Cu rasete, huhu!
Luptandu-se cu moartea, el
In pat se zvarcolea,
Si biata ma-sa! Vezi-o azi
Cum plange-n hohot ea?
Acelasi plans, pe care-atunci
Sarmana il plangea.
Sarmana! Si va bateti joc
De traiul ei d-acum;
Dar mama voastra n-ar putea
S-ajunga oarecum
Nebuna? V-ar placea s-o stiti
De ras obstesc pe drum?
Oh, leacul! unde-i? Din pamant,
Din foc ea l-ar fi scos!
Erau saraci. Barbatul ei,
De mult bolnavicios,
Zacea si el, puteai de slab,
Sa-i numeri os de os.
Pe lait ficior, parinte-n pat,
Pe rani al carpei nod,
Si-n vatra focul stins de mult
Si nu-i porumb in pod;
Trei zile, iar a patra zi
Doi morti sub un prohod!
Iar azi, cand se trezeste-n ea
Nelimpedele gand
Al mortii lor, ce ras aflati
In plansul ei? Urland
Morteste, biata, iat-o iar,
De zid cu fruntea dand.
Si vezi cum face gesturi ea,
Asa precum in joc
Desmierzi copii? Cum rade ea,
Ca omul in noroc?
Apoi rasare blastamand;
Si-i varsa gura fac.
Rusanda e, copila ei!
In usa tinzii-n prag,
O desmierda ea nopti intregi
Ca un odor pribeag.
Ea singura i-a mai ramas
Din tot ce-avuse drag.
Privindu-si fata, ii parea
Si traiul mai domol,
Frumoasa, ca un sfant potir
P-al schitului pristol,
Si harnica, din ceas in ceas
Umpland al casei gol.
Dar intr-o zi, la casa ei
S-abate un argat:
-"Vrea domnul o camasa-n flori
Cu portul de la sat -
Tu, Sando, cosi cea mai istet,
Sa mergi dar la palat!"
S-a dus. Dar Arpad, el fierbea
De patimi paganesti.
-"De ce-ncui usa? Ce vrei tu?
Turbatule ce esti!"
Si capul ea si l-a zdrobit
De drugii din feresti.
A fost prea mult! Cand i-au adus
Pe Sanda doi argati,
Ea n-a mai plans, a stat ca stan,
Cu pumnii ridicati,
Cu gura plina de blastam,
Cu ochii inghetati.
Esti om nebun, cand vrei sa porti
Intreg onorul tau!
Nimic nu-i sfant! Caci cei tari pot
Sili pe slabi la rau,
Si domnii sunt d-aceea tari,
Caci rad de Dumnezeu!
Si-aici i-a izbucnit din ochi
Plansoarea bob de bob,
Si jos, sacata de simtiri,
Cazu ea toata sdrob.
Domn groful, domn di Dumnezeu,
Ei ambii rad de rob.
Si noi? Sa radem injurand
Pe robi? De ce pe ei?
De ce nu domni? Giganti in drept
Si-n suflete pigmei.
Cu crucea-n mani sa palmuiesti
Pe domni, ca pe misei!

marți, 25 octombrie 2011


...for my BFF : HAPPY BIRTHDAY and

joi, 20 octombrie 2011


...a inceput sa-mi placa sa postez poeziile mele preferate. stati linistiti, nu sunt creatie proprie, desi am incercat si eu in tinerete dar am avut bunul simt sa nu devin penibil postand "poeziile" proprii. scuze pentru poza..." n-am gasit alta rima"

El Zorab
de George Coşbuc


La pasa vine un arab,
Cu ochii stinsi, cu graiul slab.
- " Sunt, pasa, neam de beduin,
Si de la Bab-el-Mandeb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toti rasar din cort,
Să-mi vada roibul, când îl port
Si-l joc în frâu si-l las la trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Si nu l-as da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Si de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduti sunt, pasă, toti;
O, mântuie-i, de vrei, că poti!
Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac!
Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac,
Da-mi numai cât socoti!"

El poarta calul, dând ocol,
In trap grabit, în pas domol,
Si ochii pasei mari s-aprind;
Carunta-i barba netezind
Sta mut, de suflet gol.

- "O mie de techini primesti?"
- "O, pasa, cât de darnic esti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ti răsplătească Dumnezeu,
Asa cum îmi plătesti!"

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, miia de techini -
De-acum, de-acum ei sunt scapati,
De-acum vor fi si ei bogati,
N'or cere la straini!

Nu vor trai sub cort în fum,
Nu-i vor cersi copiii'n drum,
Nevasta lui se va'ntrema;
Si vor avea si ei ce da
Saracilor de-acum! -

El stringe banii mai cu foc,
Si pleaca, beat de mult noroc,
Si-alearga dus de-un singur gând,
Deodata însa, tremurînd,
Se-ntoarce, sta pe loc.

Se uita lung la bani, si pal
Se clatina, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveste drept;
Cu pasii rari, cu fruntea'n piept,
S'apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Si-n aspra-i coama îngropând
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspina trist. Odorul meu,
Tu stii ca eu te vând!

Copiii mei nu s'or juca
Mai mult cu frunze'n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor;
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n'or avea cui da!

Ei nu vor mai iesi cu drag
Să'ntinda mâinile din prag.
Să-i iau cu mine'n sea pe rând!
Ei nu vor mai iesi râzând
In calea mea sirag!

Copiii mei cum să-i îmbun?
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va'ntreba de El-Zorab?
Va râde'ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu nevasta mea
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tau glas
El nu va mai cadea!

Pe-Ardun al tau, pe Ben-Ardun
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui soim usor,
Ca să-ti impuste soimu'n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum salta'n vânt
Ardun al tau în alb vestmânt;
Si ca să simti sosirea lui,
Mai mult de-acum tu n'o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum tii tu narile'n pământ
Si coada ta fuior în vânt,
In zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma alba'n frâu,
Cum joci al coamei galben râu,
Cum iei pamântul în galop
Si cum te-asterni ca un potop
De trasnete'n pustiu!

Stia pustiul de noi doi
Si zarea se'ngrozea de noi -
Si tu de-acum al cui vei fi?
Si cine te va mai scuti
De vânturi si de ploi?

Nu vor grai cu tine blând
Te-or injura cu toti pe rând
Si te vor bate-odorul meu
Si te-or purta si mult si greu;
Lasa-te-vor flămând!

Si te vor duce la razboi,
Să mori tu cel crescut de noi!...
Ia-ti banii pasa! Sunt sarac
Dar fără cal eu ce să fac;
Da-mi calul înapoi!"

Se'ncrunta pasa!: "Esti nebun?
Voiesti pe ianiceri să-i pun
Să te dea câinilor? Asa!
E calul meu, si n'astepta
De doua ori să-ti spun!"

- "Al tau? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i; eu ori tu?
De dreapta cui asculta el,
Din leu turbat facându-l miel?
Al tau? O pasa, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inima! Tu poti să ai
Mai vrednici si mai mândri cai,
Dar eu, stapâne, eu?

Intreaga mila ta o cer!
Alah e drept si-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Ca mă rapesti si mă despoi,
M'arunci pe drum să pier.

Si lumea te va blestema,
Ca-i blastem faptuirea ta!
Voi merge, pasa, să cersesc,
Dar mila voastra n'o primesc -
Ce bine-mi poti tu da?"

Da pasa semn. - "Să-l dezbracati
Si binele în vergi i-l dati!"
Sar eunucii, vin, îl prind -
Să-ntoarce arabul rasarind
Cu ochii înghetati.

El scoate galben un pumnal,
Si-un val de sânge, rosu val
De sânge cald a izvorît
Din nobil-încomatul gât,
Si cade mortul cal.

Sta pasa beat, cu ochi topiti,
Se trag spahiii'ncremeniti,
Si-arabul, în genunchi plecat,
Saruta sângele'nchegat
Pe ochii'nghetati.

Să'ntoarce apoi cu ochi păgâni
Si-arunca fierul crunt din mâni:
- "Te-or razbuna copiii mei!
Si-acum mă taie, dacă vrei,
Si-aruncă-mă la câni!"

luni, 17 octombrie 2011


... mi-am adus aminte de o poezie apartinand lui George Cosbuc

Inima mamei

Era baiat frumos la chip si blind,
El a venit acasa azi oftind;
Si mama-sa, vazindu-l suparat,
L-a strins la piept, pe ochi l-a sarutat
Si-a zis, privind cu drag in ochii lui:
- "Tu ai ceva pe suflet si nu-mi spui!
Parca te temi ca-ti mustru gindul tau,
De ce nu-mi spui? Nu vezi cit este de rau?!"
Si ea plingea, cum plinge fiul mic,
Si-a plins si el, si n-a raspuns nimic.

Sa-i spuie mamii! Da, cind a plecat
De la iubita lui, el, revoltat,
Venea nebun si dus d-un singur gind
S-ajunga linga ma-sa mai curind,
Sa-i spuie tot! Dar cind a fost in prag,
Cind ma-sa a privit la el cu drag,
A stat pierdut in loc - o, lasul ce-i!
Azi il ardea privirea cald-a ei,
Si bratele care-l stringeau cu dor,
Azi il durea cu-mbratisarea lor,
Si toata vorba mamei il durea -
Si silnic el s-a smuls de linga ea.

El a fugit de ma-sa. Abatut,
O-ntreaga zi pe lunci el s-a pierdut
Si la iubita lui el se gindea,
Si la cuvintele ce le-a zis ea:
"Eu voi iubi pe unul dintre toti;
Din pieptul mamei tale, daca poti
Sa-mi dai tu inima - al meu vei fi!
Voiesc un talisman! De voi iubi,
Sa fiu iubita! Vreau sa stiu cum esti,
Eu cer un singur semn ca ma iubesti!"
Si el s-a ingrozit de-acest cuvint!
Ea-si bate joc de ce-avea el mai sfint!
Si, ca de-un demon, el s-a rupt de ea,
Dar o iubea nebun, el o iubea
Mai mult acum - fara-nteles
Vorbea cu sine, si gemea mai des;
Si se-ngrozea de gindul ca-ntr-o zi
Aceasta fata-l poate birui.
Sa-si piarda mama-n chip atit de las,
De doua ori sa fie ucigas!

Si-a doua zi s-a dus si-a intrebat
Pe draga lui, dar ea si-acum i-a dat
Raspunsul vechi. Si el gemea plingind,
Si nu putea sa fuga d-acest gind -
Si noua nopti cu gindul s-a zbatut
Si-n urma-a dus iubitei ce-a cerut.

El n-a putut sa plinga, si-ar fi plins,
In mina tremurat tinea, dar strins,
Odorul drag, o inima - si-a cui?
Aceasta este rasplatirea lui!
Ea l-a iubit, ca ochii ei, si blind
Plingea cu el cind il vedea plingind,
Si si-ar fi dat si viata pentru el:
Si-acum o rasplateste-asa misel!
El nu mai are mama. El a pus
Iubirea unei fete mai presus
De-a mamei lui - ce mult a dat,
Si-n schimb el nu stia ce-a cumparat!
Fiori simtea cum il ineaca reci;
Ii rasunau blestemele de veci
A mamei, numai soapte fara glas,
El o simtea venind cu pas de pas
Pe urma lui, el o vedea plingind,
Cu degetul spre dinsul aratind -

Si-atunci, d-atitea ginduri abatut,
Impleticindu-se, el a cazut
In drum, tinindu-si talismanul strins
La piept. Si-un glas amestecat cu plins
A rasarit atunci induiosat,
Si plin de-o mila dulce l-a-ntrebat:
- "Tu te-ai lovit, iubitul meu? Sa-mi spui!"

Era inima moarta-a mamei lui.

duminică, 16 octombrie 2011


...azi au mai murit doi oameni in accident de masina, cel putin doi, de restul n-am aflat pentru ca nu i-a bagat Huidu intre "fiarele contorsionate". faptul ca iti risti viata mergand cu masina in general si in Romania in special, l-am observat pe pielea mea, dar bucuria care se citeste in ochii prezentatorilor de televiziune atunci cand au de anuntat si disecat un accident in care e implicata si o persoana publica, ma uimeste de fiecare data. nu mi-a placut niciodata de Huidu sau emisiunea pe care o realiza, nu mi s-a parut ca ar fi un talent sau un tip amuzant, dar asta nu inseamna ca nu ma uit cu mila la el cand vad ce haita de lupi a sarit la el. un lucru e cert: o data cu cele doua vieti disparute i-a disparut si cariera de prezentator de emisiuni "umoristice" chiar daca se va dovedi ca vina apartine unui meteorit care a lovit "bolidul" lui Huidu si aceasa a ricosat in Logan. altfel cu siguranta carcotasii vor spune:" iti mai arde de glume dupa ce ai omorat niste oameni".

sâmbătă, 15 octombrie 2011


...imi place placinta cu mere. o cumpar de la cofetaria din coltul strazii. platesc cinci lei, tanti vanzatoarea imbracata in halatul ei care a fost odata alb, imi ia moneda de aluminiu (stiu ca e de aluminiu pentru am vazut copii punand monedele pe sina de tramvai ca sa faca "elicoptere")si imi da o placinta mare (mai tarziu o sa aflu ca are 5 pe 10 cm)si un cico de portocale (poate fi si din coaja de baobab ca n-asi face diferenta). intotdeauna cumpar si un cico pentru ca daca imi da rest doi lei, imi zdrangane in buzunar si vin "aia mari" sa ma buzunareasca, inevitabil incepand cu formula "pe controlate si pe luate?".daca zic "nu", urmeaza "ce ba esti jmecher ca faci giudo?". imi place placinte cu mere, intotdeauna cu seminte si codite de mere in umplutura. mai tarziu, in loc de cofetarie va fi casino, in loc de tanti grasa va fi o fata la relatii cu publicul si "aia mari" vor fi bodyguard-zii care imi vor lua banii pentru ca s-au obisnuit asa.

vineri, 14 octombrie 2011


...intr-o zi, nu la multa vreme dupa ce implinise doi ani, calutul merse la tatal lui si-i spuse:"de ce nu ma lasi si pe mine sa duc greutati? faci pe eroul si iei intotdeauna totul asupra ta. deacum sunt mare, pot sa-mi port singur de grija, stiu pana si care e diferenta dintre o manza si o iapa. nu te mai suport, abia astept sa fiu independent, tu ai vrea sa stau intr-un glob de sticla de teama sa nu fac ceva gresit si sa creada lumea ca nu ai fost in stare sa ma educi......esti un las! calul asculta totul cu un calm care il scotea si mai tare din sarite pe calut, dupa care ii spuse:"nu din cauza ca sunt las sau pentru ca fac pe eroul, duc eu toate greutatile, ci pentru ca n-asi vrea sa te duc si pe tine in spate impreuna cu celelalte greutati, doar pentru ca tu ai cazut in genunchi si ai muscat din tarina din cauza ca ti-ai asumat mai mult decat poti duce. asadar sunt doar matematic in gindire.

joi, 13 octombrie 2011

...am revenit. de maine cu povesti si poze