Aveam de gand sa scriu mai mult despre cai, despre dragostea aproape nepamanteana dintre cal si om. Mi-am dorit dintotdeauna un cal, desi mi se spusese ca sunt greu de intretinut, pretentiosi la mancare, nerentabili din punct de vedere economic si alte asemenea argumente, dar cel mai puternic argument a fost:" ...de obicei, daca nu esti batran, va muri inaintea ta!". Acest fapt ma dezarmat. Toate raspunsurile mele, incepand cu cele diplomatice, documentate sau chiar obraznice, au fost ingropate in cel mai brutal mod. Faptul ca exista posibilitatea sa-mi vad calul murind ma facea sa-mi infranez orice dorinta de a avea unul. Acum ma surprind admirand cite un cal inhamat la vreo caruta hodorogita in care se afla un oarecare "reciclator de metale feroase si neferoase". Probabil nu mai sunt multe asemanari intre legendarul Pegasus sau caii din visele mele si acesti cai batuti de soarta si de biciul celor aflati in spatele lor. Fotografia am facut-o in Tivoli, la Villa d'Este. Despre cai numai de bine.